Bla, bla, bla

In sfarsit incerc sa nu ma mai stresez fara rost si uite asa reusesc sa fac pana la urma si ce imi propun. Am avut pana acum o saptamana destul de productiva in ciuda faptului ca la inceputul saptamanii nu am facut altceva decat sa ma plang. Ce-i drept, o vacanta ar fi minunata acum, dar ia-o de unde nu-i.
Problema mea cu blogul asta e ca habar n-am ce sa scriu, sa nu mai spun ca uit de el constant... mm, de exemplu acum scriu doar de dragul de a scrie si pentru ca inca nu mi-a trecut mos Ene pe la gene. Vreau, vreau, vreau sa scriu aici, dar avand in vedere ca o mare parte din activitatiile mele sunt axate asupra studiului si mai ales grijilor pe care le am in legatura cu timpul scurt care mi-a mai ramas pentru invatat, si ca nu mi se pare prea normal sa scriu aici despre aspectele vietii mele personale, subiectele despre care as putea sa tastez se reduc considerabil.
Nu stiu ce-i de facut in privinta asta... De acum o sa incerc sa nu mai tin un monolog interior atunci cand se intampla ceva palpitant si care indeplineste conditiile necesare sa apara pe blog, ci o sa imi trec of-ul sau yupy-ul aici.

Purrfect

Niciodata nu mi s-a parut Valentine's day ca fiind vreo zi speciala, asta poate pentru ca nu era persoana potrivita cu care sa o impartasesc. Insa, de data asta am avut o zi perfecta, nici nu as fi vrut sa fie altfel, sunt fericita si cel mai probabil "valentinul" meu e la fel de fericit si asta e tot ce conteaza. Poate ca nu ma pricep la rime, iar uneori nici macar sa imi arat sentimentele dar cert e ca am vrut sa scriu asta cat inca mai am emotii prin vene si sa dovedesc intr-un fel sau altul veridicitatea sentimentelor mele daca nu am facut-o pana acum.

Daca tot ziceam de amintiri :">

Evolution

In postul precedent spuneam cat de mult imi displace moda asta cu aparate digitale (stiu, poti sa scoti pozele la imprimanta si chestii din astea, dar nu are farmec!), si din pacate asta nu e singurul lucru care imi displace in epoca in care traim.
Sunt singura care crede ca scrisul de mana e mult mai incitant decat tastatul, sau ca trimisul scrisorilor e mult mai palpitant decat trimisul unui mail? Mi-ar fi placut sa traiesc in timpuri mai vechi, cand femeile erau respectate si de catre altii si de ele insasi si cand oamenii stiau ce inseamna bunul gust si rafinamentul.
Ma intreb cum vor unele fete sa fie respectate si luate in serios cand totul e fals la ele, de la gene, buze, sani pana la caracter sau cand incearca sa iasa in evidenta prin fuste scurte si bluze transparente. Intr-adevar, unele femei au uitat ce inseamna sa ai respect de sine, dar nici barbatii nu se lasa mai prejos fiind mai curand impresionati de decolteuri adanci si buze botoxate decat de naturalete.
Cand te uiti sa vezi cum erau oamenii in trecut, te ingrozesti de cum arata prezentul. True story!

* Bineinteles ca exista exceptii in ambele "tabere", am generalizat doar de dragul generalizarii *

Memories

Azi mi-am inceput ziua uitandu-ma pe poze mai vechi si imi pare asa de rau ca mi-au mai ramas atat de putine. Cu o memorie asa proasta, cum as putea sa tin minte toate amintirile, mi-ar place sa am poze de la fiecare eveniment important din viata mea, sa stiu sigur ca o sa fie pe vreun raft din camera mea pentru totdeauna.
Ma enerveaza moda asta cu aparate digitale, pui pozele intr-un amarat de folder din calculator, ti se strica pcu' si nu-l duci la reparat cand trebuie ci de abia atunci cand trebuie neaparat reinstalat windousu si nu se mai poate salva nimic si asa ti se duc amintirile. Ma rog, asta mi se intampla mie de cele mai multe ori. Am o gramada de albume cu poze de cand eram mica si mi se pare atat de dragut, mi-ar fi placut sa am si din liceu inca pe atatea. O sa-mi cumpar un aparat cu film, si nu, nu ca sa fiu cool, doar ca sa pastrez clipele minunate intr-o forma de dovada palpabila.

* Adaugat pe wishlist *

Time

In ultimul timp parca zilele trec neobisnuit de repede, de fapt cam de cand a inceput scoala mi se pare ca timpul a trecut fara sa-l simt. Pe de o parte, vreau ca timpu sa se scurga repede ca sa treaca odata toata povestea cu bacul si facultatea dar daca trece repede cand o sa mai am eu timp sa ma apuc de invatat.
In orice caz, cred ca am vorbit destul pe blog despre invatat, asa ca de acum o sa incerc sa evit subiectul. Oricum, de acum ma si deprima sa vorbesc despre asta, dar inevitabil tot la asta ajung.
In ultimele zile am avut chef doar de nimic, am lenevit exact asa cum nu ar trebui sa faca o eleva in clasa a XII-a, sunt obosita continuu si nici macar nu fac vreun efort. De exemplu si acum imi e somn si de abia astept sa pasesc in lumea viselor, iar maine nici macar nu o sa merg la scoala. Da, maine o sa stau acasa si de abia astept.

Asta ascult acum inainte de culcare, face parte din ritualul de azi pentru un somn bun, nu e asa eficenta ca o poveste dar oricum...

Părerea mea

  De ieri de la ora de engleză, de când am citit un post super amuzant pe blogul unei colege și prietene (Ada), am chef să scriu pe blog. Aseară am adormit cam repede și nu am avut timp așa că am amânat pe azi. Ieri aveam niște idei pentru un post haios dar bineînțeles că le-am uitat, shame on you memoplus, așa că azi habar n-am despre ce să scriu.
  Azi am stat și am citit o bună bucată de zi articole de pe Cațavencii.ro, majoritatea m-au amzat, altele mi s-au părut mult prea dure, iar recenziile cărților chiar mi-au plăcut. M-am bucurat să văd că mai există și astfel de publicații pamfletiste care fac diferența dintre un artist și o divă pițipoancă. Ăștia de la Cațavencu ar trebui sa pună monopol pe industria publicațiilor de scandal, adică spre deosebire de click, libertatea și cancan ei chiar scriu chestii interesante. Totuși, nu cred că sunt apreciați de prea multă lume din cauza spritului critic și din cauză că pun punctul pe "i", și să fim serioși, îți trebuie și un pic de umor de calitate ca să le guști sarcasmul și glumițele și mă îndoiesc că există mulți români care reușesc asta, mai ales în rândul celora care fac parte din figurile publice.
 Mă simt prost să judec poporul român având în vedere că fac și eu parte din el precum și alte persoane dragi mie, dar nu mă pot abține. Nu există zi în care să deschid televizorul și să nu am nimic de comentat la adresa stimaților care ne conduc țara, prezentatoarelor tv, emisiunilor extrem de proaste și mai ales divelor botoxate fără pic de inteligență care se fâțâie săptămânal de la o emisiune la alta. Problema este că aceste "domnișoare" fac rating, adică poporul le vrea. Nu înțeleg cum se mai miră unii de nivelul scăzut de cultură din țara noastră când copii, tinerii își aleg modele de viață total eronate și ceea ce e și mai grav e că nimeni nu-i îndrumă, nimeni nu le spune că e greșit. Societatea ne manipulează în așa fel încât uneori nu mai suntem capabili să facem distincție între bine și rău, suntem afundați continuu în principii greșite și de cele mai multe ori nici nu ne obosim să scoatem capul la lumină.
  Pff, de când vroiam să scriu despre asta :)). Oricum, aș avea și mai multe de zis despre ce se întâmplă în jurul nostru, azi am făcut doar un rezumat a ceea ce cred.
  Și eu care vroiam sa scriu azi ceva amuzant....